O retrospectivă a aproape un secol de solidaritate financiară în Țara Zarandului — de la Casa de Economie a minerilor MICA, până la C.A.R. ZARAND-I.F.N. de astăzi.
O întoarcere în timp, la conceptul, poate altruist la început, al ajutorului reciproc, este benefică și necesară, mai ales acum, când stăpâniți de un egoism de cele mai multe ori nemotivat, uităm să-i fim alături, cu mintea și cu sufletul, aproapelui nostru.
Cercetând trecutul orașului nostru, constatăm că aici, la Brad, ajutorul reciproc a reprezentat nu numai o năzuință, la vremea apariției sale, ci a generat, în mod obiectiv, înfăptuiri sociale. Așadar, o privire istorică este binevenită.
Începuturile: spiritul de solidaritate al minerilor din Zarand
Nădejdile de înnoire a vieții au luat avânt, în străvechiul ținut al Zarandului, cu o populație hotărâtă și dârză, mai ales după Unirea de la 1 Decembrie 1918, când locuitorii acestor meleaguri trăiau sentimentul unui nou început. Un impuls puternic a fost dat de către conducătorii Societății Miniere MICA, după preluarea, în 1920, a exploatărilor aurifere din Brad și zonă — aceștia înțelegând perfect necesitățile național-sociale din acest ținut.
Numai această cunoaștere putea conduce la stabilirea unei doctrine, a unui program și a metodelor de acțiune socială, pe care, până la naționalizare, MICA le-a promovat și aplicat cu remarcabile rezultate și înfăptuiri.
Interesul a fost concentrat, în special, pe cultura muncii, dar și pe cultura sănătății, cultura minții și cultura sufletului. Nimic nu era de neglijat: nici munca în bune condiții în mină, nici activitatea minerilor în afara acesteia, în propriile familii și gospodării — cu atât mai mult cu cât o bună parte dintre muncitorii mineri trăiau în satele din zona Brad.
1931: nașterea Casei de Economie și Împrumut a Muncitorilor
Pornind de la aceste deziderate, probabil după modelul nemțesc al activității așa-zis „cooperative”, conducătorii nemți ai Societății Mica Brad au susținut înființarea, la 1 septembrie 1931, a CASEI DE ECONOMIE ȘI ÎMPRUMUT A MUNCITORILOR.
Numărul membrilor, cu toții lucrători mineri din zona Brad, a fost, la început, deci la 31 decembrie 1931, de 2.308, ajungându-se ca, în 1938, la aceeași dată, să fie de 2.829 — proporțional cu numărul membrilor crescând și capitalul depus, care putea fi obligatoriu și facultativ.
Evoluția fondurilor și împrumuturilor (1932-1938)
Din situațiile existente rezultă, cu prisosință, rolul social-economic pe care și l-a propus această Casă de Economie și Împrumut:
| Anul | Sold (lei) | Împrumuturi (lei) |
|---|---|---|
| 1932 | 289.076 | 289.076 |
| 1933 | 987.314 | 2.494.338 |
| 1935 | 3.170.744 | 7.108.143 |
| 1937 | 7.005.064 | 11.280.159 |
| 1938 | 9.373.582 | 13.461.374 |
Documentele ne dau informații și despre destinația sumelor împrumutate. Astfel, aproximativ 48% din aceste sume au fost folosite pentru construcția de case, gospodării țărănești, reparare-consolidare de locuințe și exploatări agricole. 30% au fost folosite pentru cumpărare de pământ, peste 7% pentru cumpărarea unor unelte agricole, 7% îmbrăcăminte și alimente, și 8% pentru cheltuieli diferite — cum ar fi boală, sănătate, școlarizarea copiilor. Se spune că diferența, în ceea ce privește nivelul de trai, dintre minerii-plugari și cei care rămăseseră să muncească doar ogorul, era vizibilă, în acele timpuri.
O a doua Casă pentru funcționari (1932)
După un an, la 1 august 1932, lua ființă și CASA DE ECONOMIE ȘI ÎMPRUMUT A FUNCȚIONARILOR — care și-a început activitatea cu 156 membri, pentru ca la sfârșitul anului 1938 numărul acestora să crească la 181, suma totală acordată ca împrumut în acest interval fiind de 14.098.240 lei.
Destinația acestor împrumuturi a fost, însă, oarecum diferită de cea a minerilor — și anume: 36% din bani erau folosiți pentru îmbunătățirea condițiilor de viață (nevoi casnice, îmbrăcăminte, alimente), 23% pentru cumpărări de imobile, 19% pentru sănătate și copii, 15% pentru construcții, și 7% pentru nevoi de viață.
Putem concluziona că aceste instituții reprezentau un mod real de creștere a nivelului de trai al diferitelor categorii sociale care trăiau și munceau în Brad și zonă, dar și un model de solidaritate și asociere — atât de necesare pentru progresul comun, foarte vizibil ca realizări până în 1948.
Naționalizarea și anii CAR Barza (1948-1990)
După 1948, an al naționalizării, casele se lichidează, iar membrii acestora și fondurile rămase se transferă Casei de Ajutor Reciproc de pe lângă Comitetul de Întreprindere Minieră Barza. Conferința din 12 octombrie 1954 a noii conduceri hotărăște înființarea noii case, fapt confirmat și de către Comitetul Central al Sindicatului Muncitorilor din Industria Metalurgică și Construcții de Mașini, prin adresa nr. 3203 din 18 martie 1955.
Activitatea a continuat în acest mod până în anul 1990, când, datorită schimbărilor fundamentale de pe scena politică a țării, casa își schimbă denumirea, devenind CASA DE AJUTOR RECIPROC BARZA.
Statisticile ne arată că, la 30 decembrie 1990, numărul salariaților Întreprinderii Miniere Barza era de 6.650, din care 6.150 erau membri ai Casei de Ajutor Reciproc. Fondurile sociale erau în sumă de 79.309.254 lei, în același an acordându-se împrumuturi de 74.319.380 lei unui număr de 4.513 solicitanți.
1992-1999: un sediu propriu, o nouă identitate
De subliniat că, în toată această perioadă, activitatea casei s-a desfășurat într-un sediu oarecum impropriu, aparținând Minei Barza. Însă, în anul 1992, la sugestia deosebit de benefică a președintelui Uniunii județene Hunedoara, domnul Cristinel Petreanu, CAR-Barza începe construcția unui sediu propriu, pe un teren situat într-o zonă centrală a orașului Brad — lucrarea finalizându-se la sfârșitul anului 1998.
Astfel, la începutul lunii ianuarie 1999, CAR-Barza își transferă activitatea la o nouă adresă, într-un spațiu nou, și își schimbă denumirea în CAR Barza-Brad. La data mutării în noul spațiu, casa număra 3.589 membri și înregistra fonduri sociale în sumă de 3.546.363 mii lei.
Consecința funcționării într-un imobil spațios, elegant, central, dotat cu mobilier și sisteme de calcul moderne, dar și cu personal calificat, a dus la creșterea numărului de membri, a fondurilor sociale ale acestora, dar și a valorii împrumuturilor acordate. Astfel, în anul 2000, se înregistrau 4.398 membri, fonduri sociale de 7.304.432 mii lei, acordându-se 9.515 împrumuturi în valoare de 17.264.679 mii lei.
2006: criza mineritului și o nouă identitate
Anul 2006 a fost anul în care mineritul — acea meserie care data de peste două mii de ani în ținutul nostru — a fost desființat ca nerentabil în contextul actual al economiei de piață, fiind urmat de disponibilizarea salariaților din acest sector, adică tocmai aceia care constituiseră baza, majoritatea membrilor CAR Barza-Brad.
A urmat înființarea unor alte unități economice mici și mijlocii care au atras forța de muncă disponibilizată, rămânând alături de noi și pensionarii — foști mineri. Ceea ce a făcut ca, la 31 decembrie 2006, numărul membrilor să fie de 4.162, cu fonduri sociale de 3.712.025 lei. S-au acordat 4.224 împrumuturi în valoare de 6.470.670 lei.
Anul 2006 a fost și anul în care CAR Barza-Brad devine CAR Municipal Brad. Ceea ce a urmat a venit firesc — și anume fuziunea în 2008 cu CAR Spital Brad și cu CAR Învățământ Brad, pentru ca în 2010 să se producă și fuziunea cu CAR Unificat Brad din orașul nostru.
Drept urmare a acestor fuziuni, a crescut numărul de membri — la sfârșitul anului 2010 acesta fiind de 6.818, cu fonduri sociale în valoare de 11.889.071 lei — ceea ce a dus și la gândirea unei strategii de dezvoltare, care a fost adoptată și este aplicată în continuare.
2014: nașterea C.A.R. ZARAND-I.F.N.
Strategia de extindere aplicată de noi a impus necesitatea schimbării denumirii instituției noastre — fapt care s-a produs în luna martie 2014, când conferința membrilor noștri a hotărât să ne numim C.A.R. ZARAND-I.F.N.
Consiliul director al C.A.R. ZARAND-I.F.N. a adoptat în principal măsuri pentru a asigura buna funcționare a casei și în vederea realizării misiunii sociale a acesteia — de oferire de servicii financiare, de economisire și creditare membrilor existenți, pentru ca aceștia să-și satisfacă nevoile financiare personale și de dezvoltare.
Viziunea casei noastre este de menținere a imaginii de partener de încredere în procesul de întrajutorare și finanțare a nevoilor membrilor, de dezvoltare economico-socială în comunitățile în care își desfășoară activitatea cele 12 sucursale deschise de noi începând cu anul 2011, în județele Hunedoara, Arad, Bihor și Cluj.
Recunoaștere europeană: Bruxelles, 2019
Recunoașterea activității foarte bune desfășurate de casa noastră în ultimii ani a fost făcută și la Bruxelles, în anul 2019, de Ann Branch — președintele grupului de coordonare pentru aspecte legate de Codul European de Bună Conduită, reprezentantul Comisiei Europene — care ne-a acordat, în cadrul unei ceremonii festive, Diploma de conformitate cu Codul European de Bună Conduită pentru activitatea de microcredite.
În urma reevaluării pozitive făcute activității noastre în luna aprilie 2021 de Microfinanza Rating, și în baza recomandărilor acesteia, Comisia Europeană a transmis casei noastre și Decizia de Rectificare luată în cadrul Grupului de coordonare pentru aspecte legate de cod, însoțită de Diploma de conformitate — valabilă pentru o perioadă de încă 4 ani, începând cu anul 2021.
Privind înainte: 12.200 de membri, un singur spirit
Ne place să credem — asemenea celor care au început în urmă cu peste 84 de ani această activitate izvorâtă din spiritul de solidaritate și ajutorare în comun — că o parte măcar din înfăptuirile ce se vor produce în viitor în viața celor peste 12.200 de membri existenți în prezent, vor fi și rodul muncii noastre.